Reflexele și rolul lor în dresajul câinelui

ARCUL REFLEX

La baza comportării tuturor animalelor stă activitatea sistemului nervos, manifestată prin acte reflexe, care asigură corelaţiile cele mai complexe ale organismelor cu mediul înconjurător. Reflexul reprezintă actele de răspuns a organismului sau a unei regiuni a organismului la acţiunea unor factori din mediul intern sau extern.

Reflexul este cea mai simplă manifestare a sistemului nervos, care funcţionează prin aceste acte. El poate apărea atât ca răspuns la o acţiune involuntară, cât şi ca act voluntar elaborat la nivelul superior al sistemuluinervos, respectiv în emisferele cerebrale. Primul care a folosit noţiunea de reflex a fost Descartes în 1640. Punând la baza activităţii organismului principiul determinismului, adică principiul legăturii obligatorii dintre fenomen şi cauza care-l condiţionează, el ajunge la descoperirea mecanismului fundamental -actul reflex – care guvernează corelaţia dintre organism şi lumea înconjurătoare.

Cercetările savantului Lloyd demonstrează că baza anatomică a actuluireflex este arcul reflex, care constă din

• calea aferentă, compusă dintr-un organ receptor şi neuronul senzitiv.
• centrul reflex, este situat în substanţa cenuşie a sistemului nervoscentral, constituit din corpul celular al neuronului eferent şi joncţiunea lui(sinapsa) cu prelungirea centrală a neuronului aferent.
• calea eferentă, este constituită dintr-un neuron motor sau secretor, ceconduce impulsurile de la sistemul nervos central la un organ efector, muşchi sau glandă.

REFLEXELE NECONDIŢIONATE

Reprezintă legătura permanentă a organismului cu mediul intern şi extern. Aceste reflexe, fiind înnăscute, se transmit neschimbate prin ereditate şi sunt specifice speciei din care face parte animalul.

Toate manifestările animalului nou-născut sunt reflexe necondiţionate ce asigură supravieţuirea în primele zile de viaţă, precum şi un anumit grad de adaptare al acestuia la mediu (suptul, urinarea, defecarea, inspiraţia-expiraţiaetc.).

Pe măsura creşterii şi maturizării organismului apar noi şi noi reflexene condiţionate, aflate latent în bagajul ereditar (reflexul saltului în timpul montei, reflexul de alăptare, reflexul de marcare a teritoriului etc.).

Reflexele necondiţionate sunt baza pe care se construieşte întregul comportament al animalului. Dacă ele sunt capabile să asigure existenţa animalului nou-născut, ele devin, la un moment dat, insuficiente pentru a asigura existenţa animalului adult. Pentru ca animalul să fie capabil să aibă o existenţă independentă şi să se poată adapta la condiţiile de mediu este necesar să se formeze în procesul vieţii noi reflexe, denumite reflexe condiţionate.

REFLEXELE CONDIŢIONATE

Reflexele condiţionate sunt răspunsurile organismului bazate pe legătura nervoasă temporară formată în scoarţa cerebrală între două focare de excitaţie care coincid în timp.

Reflexele condiţionate sunt strict individuale, variabile, mult mai mobile,iau naştere mai uşor spre deosebire de reflexele necondiţionate care sunt constante, ferme, invariabile şi se păstrează pe tot timpul vieţii.

Reflexul condiţionat este dobândit. El apare, se fixează şi se stinge,dispărând în timpul vieţii (se menţine numai prin repetare, antrenament). Constituie mecanismul, fiziologia care stă la baza activităţii nervoase laom şi la animale şi asigură adaptarea la mediul exterior. În raport de împrejurările care duc la elaborarea de reflexe condiţionate,acestea sunt de două feluri: naturale (toate reflexele ce au fost formate în împrejurări obişnuite, prin adaptarea organismului la mediul natural) şi artificiale (formate prin dresaj sau în condiţii de laborator, ele constituind baza formării deprinderilor, deci a dresajului).

În acest sens, savantul rus I.P. Pavlov a definit plastic dresajul arătând că “dresajul nu este altceva decât formarea reflexelor condiţionate”.

CONDIŢII DE FORMARE A REFLEXELOR CONDIŢIONATE

a) Întrebuinţarea consecutivă a doi excitanţi, unul condiţional, care, la început, este indiferent pentru câine şi unul necondiţional.

b) Excitantul condiţional să fie dat câinelui cu puţin timp înaintea excitantului necondiţional.

c) Sistemul nervos al câinelui să fie liber de orice activitate provocată de diferiţi excitanţi de distragere.

d) Excitantul întrebuinţat pentru formarea unui reflex condiţionat trebuie să fie suficient de puternic.

e) În timpul formării reflexului condiţionat, câinele să fie într-o stare de excitaţie suficientă.

Bibliografie

Bazele dresajului canin